1 Pe malurile rîurilor Babilonului,ședeam jos și plîngeam,cînd ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ținutul acelane atîrnaserăm arfele.
3 Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cîntări,și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicînd:„Cîntați-ne cîteva din cîntările Sionului!“ –
4 Cum să cîntăm noi cîntările Domnuluipe un pămînt străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii,dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,dacă nu voi face din Ierusalimculmea bucuriei mele!
7 Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului,cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului,ziceau: „Radeți-l, radeți-ldin temelii!“
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,ferice de cine-ți va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi,și-i va zdrobi de stîncă!