1 (Un psalm al lui Asaf) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta,au pîngărit Templul Tău cel sfînt,și au prefăcut Ierusalimul într’un morman de pietre.
2 Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului,și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s’o mănînce fiarele pămîntului.
3 Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului,și n’a fost nimeni să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,de batjocura și de rîsul celor ce ne înconjoară.
5 Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare,și va arde mînia Ta ca focul?
6 Varsă-Ți mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc,și peste împărățiile, cari nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mîncat pe Iacov,și i-au pustiit locuința.
8 Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri,ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale!Căci sîntem nenorociți de tot!
9 Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!Izbăvește-ne, și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentruce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“Să se știe, înaintea ochilor noștri, printre neamuri,că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă pînă la Tine gemetele prinșilor de război!Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noștri, de șapte ori în sînul lor,batjocurile, cari Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!
13 Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci,și vom vesti din neam în neam laudele tale.