1 (Un psalm al lui David) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia pavăza și scutul,și scoală-Te să-mi ajuți.
3 Învîrte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei!zi sufletului meu: „Eu sînt mîntuirea ta!“
4 Rușinați și înfruntați să fie ceice vor să-mi ia viața!Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gîndesc peirea!
5 Să fie ca pleava luată de vînt,și să-i gonească îngerul Domnului!
6 Drumul să le fie întunecos și alunecos,și să-i urmărească îngerul Domnului!
7 Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă,pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața;
8 să-i ajungă prăpădul pe neașteptate,să fie prinși în lațul, pe care l-au întins,să cadă în el și să piară!
9 Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:se va veseli de mîntuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice:„Doamne, cine poate, ca Tine,să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jăfuiește?“
11 Niște martori mincinoși se ridică,și mă întreabă de ceeace nu știu.
12 Îmi întorc rău pentru bine:mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Și eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,și mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură și se strîng;se strîng fără știrea mea, ca să mă batjocorească,și mă sfîșie neîncetat.
16 Scrîșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei?Scapă-mi sufletul din cursele lor,scapă-mi viața din ghiarele acestor pui de lei!
18 Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași,nici să nu-și facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21 Își deschid gura larg împotriva mea,și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!“
22 Doamne, Tu vezi: Nu tăcea!Nu Te depărta de mine, Doamne!
23 Trezește-Te, și scoală-Te să-mi faci dreptate!Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!“Să nu zică „L-am înghițit!“
26 Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea!Să se îmbrace cu rușine și ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să se bucure și să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea,și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,care vrea pacea robului Său!“
28 Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,în toate zilele va spune lauda Ta.