1 (Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun – Un psalm al lui David) Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,ca să nu păcătuiesc cu limba;îmi voi pune frîu gurii,cît va sta cel rău înaintea mea.“
2 Am stat mut, în tăcere;am tăcut, măcar că eram nenorocit;și totuș durerea mea nu era mai puțin mare.
3 Îmi ardea inima în mine,un foc lăuntric mă mistuia;și atunci mi-a venit cuvîntul pe limbă, și am zis:
4 „Doamne, spune-mi care este sfîrșitul vieții mele,care este măsura zilelor mele,ca să știu cît de trecător sînt.“
5 Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,și viața mea este ca o nimica înaintea Ta.Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s’ar ținea. – (Oprire)
6 Da, omul umblă ca o umbră,se frămîntă degeaba,strînge la comori, și nu știe cine le va lua.
7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?În Tine îmi este nădejdea
8 Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!Nu mă face de ocara celui nebun!
9 Stau mut, nu deschid gura,căci Tu lucrezi.
10 Abate-Ți loviturile dela mine!Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
11 Tu pedepsești pe om, și-l lovești pentru fărădelegea lui:îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump.Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,și pleacă-Ți urechea la strigătele mele!Nu tăcea în fața lacrămilor mele!Căci sînt un străin înaintea Ta,un pribeag, ca toți părinții mei.
13 Abate-Ți privirea dela mine, și lasă-mă să răsuflu,pînă nu mă duc și să nu mai fiu!