1 (O cîntare a lui David – O rugăciune făcută cînd era în peşteră) Cu glasul meu strig către Domnul,cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs necazul înaintea Lui,și-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
3 Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea.Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Aruncă-Ți ochii la dreapta, și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște,orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig, și zic:„Tu ești scăparea mea,partea mea de moștenire pe pămîntul celor vii.“
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot.Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.
7 Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău!Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.