1 (Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat pe flaut – O cîntare a lui David) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“S’au stricat oamenii, au săvîrșit fărădelegi urîte,nu este nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Se uită dela înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput,și să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toți s’au rătăcit, toți s’au stricat;nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 „Și-au perdut oare mintea ceice săvîrșesc nelegiuirea,de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,și nu cheamă pe Dumnezeu?“
5 Atunci vor tremura de spaimă,fără să fie vreo pricină de spaimă;Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,Iacov se va veseli, și Israel se va bucura.