1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului) Doamne, ascultă-mi rugăciunea,și s’ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!Pleacă-Ți urechea spre mine, cînd strig!Ascultă-mă degrab!
3 Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba;pînă și pînea uit să mi-o mănînc.
5 Așa de mari îmi sînt gemetele,că mi se lipesc oasele de carne.
6 Seamăn cu pelicanul din pustie,sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
7 nu mai pot dormi, și sîntca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmașii mei,și protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
9 Mănînc țărînă în loc de pîne,și îmi amestec lacrămile cu băutura,
10 din pricina mîniei și urgiei Tale;căci Tu m’ai ridicat, și m’ai aruncat departe.
11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,și mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie,și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13 Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion;căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului,și le e milă de țărîna lui.
15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,și toți împărații pămîntului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăș Sionul,și Se va arăta în slava Sa.
17 El ia aminte la rugăciunea nevoiașului,și nu-i nesocotește rugăciunea.
18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,și poporul, care se va naște, să laude pe Domnul!
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;Domnul privește din ceruri pe pămînt,
20 ca să audă gemetele prinșilor de război,si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului,și laudele lui în Ierusalim,
22 cînd se vor strînge toate popoarele,și toate împărățiile, ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frînt puterea în drum,și mi-a scurtat zilele,
24 Eu zic:„Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,Tu, ai cărui ani țin vecinic!“
25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul,și cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea;toate se vor învechi ca o haină;le vei schimba ca pe un veșmînt, și se vor schimba.
27 Dar Tu rămîi Acelaș,și anii Tăi nu se vor sfîrși.
28 Fiii robilor Tăi își vor locui țara,și sămînța lor va rămînea înaintea Ta.