1 (Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat ca şi „Crinii“ – Un psalm al lui David) Scapă-mă, Dumnezeule,căci îmi amenință apele viața.
2 Mă afund în noroi, și nu mă pot ținea;am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine.
3 Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul,mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulți decît perii capului meu;ce puternici sînt ceice vor să mă peardă,ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași;trebuie să dau înapoi ce n’am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea,și greșelile mele nu-Ți sînt ascunse.
6 Să nu rămînă de rușine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor!Să nu roșească de rușine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara,și îmi acopere fața rușinea.
8 Am ajuns un străin pentru frații mei,și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plîng și postesc,și ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,și ei mă batjocoresc.
12 Ceice stau la poartă vorbesc de mine,și ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
13 Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.În bunătatea Ta cea mare,răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie!
15 Să nu mai dea valurile peste mine,să nu mă înghită adîncul,și să nu se închidă groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine,
17 și nu-Ți ascunde fața de robul Tău!Căci sînt în necaz: grăbește de m’ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l!Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19 Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face;toți protivnicii mei sînt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima, și sînt bolnav;aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;aștept mîngîietori, și nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mîncare,și, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22 Să li se prefacă masa într’o cursă,și liniștea într’un laț!
23 Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă,și clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ți mînia peste ei,și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămînă locuința,și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,povestesc suferințele celor răniți de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,și să n’aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie șterși din cartea vieții,și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!
29 Eu sînt nenorocit și sufăr:Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări,și prin laude Îl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un vițelcu coarne și copite!
32 Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură;voi, cari căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci,și nu nesocotește pe prinșii Lui de război.
34 Să-L laude cerurile și pămîntul,mările și tot ce mișună în ele!
35 Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, și va zidi cetățile lui Iuda;ele vor fi locuite și luate în stăpînire;
36 sămînța robilor Lui le va moșteni,și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.