1 (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David) Doamne, în Tine mă încred:să nu fiu dat de rușine niciodată.Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare,o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci Tu ești Stînca mea, Cetățuia mea,și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din lațul, pe care mi l-au întins vrăjmașii.Căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5 În mînile Tale îmi încredințez duhul:Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6 Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deșerți,și mă încred în Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu,
8 și nu mă vei da în mînile vrăjmașului,ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare:fața, sufletul, și trupul mi s’au topit de întristare;
10 mi se sfîrșește viața în durere, și anii în suspinuri.Mi s’au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, și-mi putrezesc oasele!
11 Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară,de mare ocară pentru vecinii mei, și de groază pentru prietenii mei;ceice mă văd pe uliță, fug de mine.
12 Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.
13 Aud vorbele rele ale multora,văd spaima care domnește împrejur,cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea,și uneltesc să-mi ia viața.
14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!“
15 Soarta mea este în mîna Ta;scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16 Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu rămîn de rușine cînd Te chem.Ci să rămînă de rușine cei răi, și ei să se pogoare muți în locuința morților!
18 Să amuțească buzele mincinoase,cari vorbesc cu îndrăzneală,cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19 O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20 Tu îi ascunzi, la adăpostul Feței Tale, de cei ce-i prigonesc,îi ocrotești în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc.
21 Binecuvîntat să fie Domnul,căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:parc’aș fi fost într’o cetate întărită.
22 În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!“Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,cînd am strigat spre Tine.
23 Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El.Căci Domnul păzește pe cei credincioși,și pedepsește aspru pe cei mîndri.
24 Fiți tari, și îmbărbătați-vă inima,toți cei ce nădăjduiți în Domnul!