1 (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului:voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta.
2 Căci zic: „Îndurarea are temelii vecinice!Tare ca cerurile este credincioșia Ta!“ –
3 „Am făcut legămînt cu alesul Meu“ – zice Domnul –„iată ce am jurat robului Meu David:
4 „Îți voi întări sămînța pe vecie, și’-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.“ (Oprire)
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,și credincioșia Ta în adunarea sfinților!
6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul?Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților,și de temut pentru toți ceice stau în jurul Lui.
8 Doamne, Dumnezeul oștirilor,cine este puternic ca Tine, Doamne!Și credincioșia Ta Te înconjoară.
9 Tu îmblînzești mîndria mării;cînd se ridică valurile ei, Tu le potolești.
10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău.
11 Ale Tale sînt cerurile și pămîntul,Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua;Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău.
13 Brațul tău este puternic,mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
14 Dreptatea și judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie;bunătatea și credincioșia sînt înaintea Feței Tale.
15 Ferice de poporul, care cunoaște sunetul trîmbiței,care umblă în lumina Feței Tale, Doamne!
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău,și se fălește cu dreptatea Ta.
17 Căci Tu ești fala puterii lui;și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră.
18 Căci Domnul este scutul nostru,Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
19 Atunci ai vorbit într’o vedenie prea iubitului Tău,și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
20 am găsit pe robul Meu David, și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
21 Mîna Mea îl va sprijini,și brațul Meu îl va întări.
22 Vrăjmașul nu-l va prinde,și cel rău nu-l va apăsa;
23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui,și voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el,și tăria lui se va înălța prin Numele Meu.
25 Voi da în mîna lui marea,și în dreapta lui rîurile.
26 El Îmi va zice: „Tu ești Tatăl meu,Dumnezeul meu și Stînca mîntuirii mele!“
27 Iar Eu îl voi face întîiul născut,cel mai înalt dintre împărații pămîntului.
28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea,și legămîntul Meu îi va fi neclintit.
29 Îi voi face vecinică sămînța,și scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea,și nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orînduirile Mele,și nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua,și nelegiuirile cu lovituri;
33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei,și nu-Mi voi face credincioșia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legămîntul,și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele.
35 Am jurat odată pe sfințenia Mea:să mint Eu oare lui David?
36 Sămînța lui va dăinui în veci;scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dăinui pe vecie,și ca martorul credincios din cer. – (Oprire)
38 Și totuș, Tu l-ai îndepărtat,și Te-ai mîniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău;i-ai doborît și i-ai pîngărit cununa.
40 I-ai prăbușit toate zidurile,și i-ai dărîmat toate cetățuile.
41 Toți trecătorii îl jăfuiesc,și a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălțat dreapta protivnicilor lui,ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,
43 ai făcut ca ascuțișul săbiei lui să dea înapoi,și nu l-ai sprijinit în luptă.
44 Ai pus capăt strălucirii lui,și i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
45 i-ai scurtat zilele tinereții,și l-ai acoperit de rușine. – (Oprire)
46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,și-Ți va arde mînia ca focul?
47 Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea,și pentruce nimic ai făcut pe toți fiii omului.
48 Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din locuința morților? – (Oprire)
49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi,pe cari le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta?
50 Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,adu-ți aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51 adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne;de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!
52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci!Amin! Amin!