1 Pentruce se întărîtă nemulțumirile, și pentruce cugetă popoarele lucruri deșerte?
2 Împărații pămîntului se răscoală, și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicînd:
3 „Să le rupem legăturileși să scăpăm de lanțurile lor!“ –
4 Celce șade în ceruri rîde,Domnul Își bate joc de ei.
5 Apoi, în mînia Lui, le vorbește,și-i îngrozește cu urgia Sa, zicînd:
6 „Totuș, Eu am uns pe Împăratul Meupe Sion, muntele Meu cel sfînt.“
7 „Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ – zice Unsul –„Domnul Mi-a zis: «Tu ești Fiul Meu!Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pămîntului în stăpînire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, și le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.»
10 Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!Luați învățătură, judecătorii pămîntului!
11 Slujiți Domnului cu frică,și bucurați-vă, tremurînd.
12 Dați cinste Fiului, ca să nu Se mînie,și să nu pieriți pe calea voastră,căci mînia Lui este gata să se aprindă!Ferice de toți cîți se încred în El!