1 (Către mai marele cîntăreţilor – O cîntare a lui David – Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: „David s’a dus în casa lui Ahimelec“) Pentruce te fălești cu răutatea ta, asupritorule?Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.
2 Limba ta nu născocește decît răutate,ca un brici ascuțit, viclean ce ești!
3 Tu iubești mai degrabă răul decît binele,mai degrabă minciuna decît adevărul. – (Oprire)
4 Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,limbă înșelătoare!
5 De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,te va apuca și te va ridica din cortul tău,și te va desrădăcina din pămîntul celor vii. – (Oprire)
6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme,și vor rîde de el, zicînd:
7 „Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,ci se încredea în bogățiile lui cele mari,și se bizuia pe răutatea lui.“
8 Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat;și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.