1 (O cîntare de jale a lui David – Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea!Scapă-mă de toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
2 ca să nu mă sfîșie ca un leu,care înghite fără să sară cineva în ajutor.
3 Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău,dacă este fărădelege pe mînile mele,
4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine,și n’am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5 atunci: să mă urmărească vrăjmașul și să m’ajungă,să-mi calce viața la pămînt,și slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire)
6 Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta!Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei,trezește-Te ca să-mi ajuți, și rînduiește o judecată!
7 Să Te înconjure adunarea popoarelor,și șezi mai sus decît ea, la înălțime!
8 Domnul judecă popoarele:fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea și nevinovăția mea!
9 Ah! pune odată capăt răutății celor răi, și întărește pe cel neprihănit,Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte!
10 Scutul meu este în Dumnezeu,care mîntuiește pe cei cu inima curată.
11 Dumnezeu este un judecător drept,un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.
12 Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu își ascute sabia,Își încordează arcul, și-l ochește,
13 îndreptă asupra lui săgeți omorîtoareși-i aruncă săgeți arzătoare!
14 Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea, și naște înșelăciunea:
15 face o groapă, o sapă,și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
16 Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui,și silnicia pe care a făcut-o, se pogoară înapoi pe țeasta capului lui.
17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui,și voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.