4 Din vînturi Îți faci soli,și din flăcări de foc, slujitori.
5 Tu ai așezat pămîntul pe temeliile lui,și niciodată nu se va clătina.
6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină;apele stăteau pe munți,
7 dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8 suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi,pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.
9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s’o treacă,pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
10 Tu faci să țîșnească izvoarele în văi,și ele curg printre munți.