2 Doamne, Tu ești stînca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea!
3 Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»și sînt izbăvit de vrăjmașii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră rîurile pieirii;
5 mă înfășuraseră legăturile mormîntului,și mă prinseseră lațurile morții.
6 Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,și am strigat către Dumnezeul meu:din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,și strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7 Atunci s’a sguduit pămîntul și s’a cutremurat,temeliile munților s’au mișcat,și s’au clătinat, pentru că El se mîniase.
8 Din nările Lui se ridica fum,și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:cărbuni aprinși țîșneau din ea.