41 Ei strigă, dar n’are cine să-i scape!Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vîntul,îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;un popor, pe care nu-l cunoașteam, îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintîi poruncă,fiii străinului mă lingușesc.
45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine,și ies tremurînd din cetățuile lor.
46 Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea!Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,care îmi supune popoarele,