14 Am ajuns ca apa, care se scurge,și toate oasele mi se despart;mi s’a făcut inima ca ceara,și se topește înlăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,și mi se lipește limba de cerul gurii:m’ai adus în țărîna morții.
16 Căci niște cîni mă înconjoară,o ceată de nelegiuiți dau tîrcoale împrejurul meu,mi-au străpuns mînile și picioarele:
17 toate oasele aș putea să mi le număr.Ei, însă, pîndesc și mă privesc;
18 își împart hainele mele între ei,și trag la sorț pentru cămașa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
20 Scapă-mi sufletul de sabie,și viața din ghiarele cînilor!