17 Doamne, să nu rămîn de rușine cînd Te chem.Ci să rămînă de rușine cei răi, și ei să se pogoare muți în locuința morților!
18 Să amuțească buzele mincinoase,cari vorbesc cu îndrăzneală,cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19 O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20 Tu îi ascunzi, la adăpostul Feței Tale, de cei ce-i prigonesc,îi ocrotești în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc.
21 Binecuvîntat să fie Domnul,căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:parc’aș fi fost într’o cetate întărită.
22 În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!“Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,cînd am strigat spre Tine.
23 Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El.Căci Domnul păzește pe cei credincioși,și pedepsește aspru pe cei mîndri.