2 Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea,și în duhul căruia nu este viclenie!
3 Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi și noapte mîna Ta apăsa asupra mea;mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii. (Oprire)
5 Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu, și nu mi-am ascuns fărădelegea.Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
6 De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită!Și chiar de s’ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz,Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire. (Oprire)
8 „Eu – zice Domnul – te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi,te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta.“