10 Toate oasele mele vor zice:„Doamne, cine poate, ca Tine,să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jăfuiește?“
11 Niște martori mincinoși se ridică,și mă întreabă de ceeace nu știu.
12 Îmi întorc rău pentru bine:mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Și eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,și mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură și se strîng;se strîng fără știrea mea, ca să mă batjocorească,și mă sfîșie neîncetat.
16 Scrîșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.