11 Niște martori mincinoși se ridică,și mă întreabă de ceeace nu știu.
12 Îmi întorc rău pentru bine:mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Și eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,și mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură și se strîng;se strîng fără știrea mea, ca să mă batjocorească,și mă sfîșie neîncetat.
16 Scrîșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei?Scapă-mi sufletul din cursele lor,scapă-mi viața din ghiarele acestor pui de lei!