13 Și eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,și mă rugam cu capul plecat la sîn.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15 Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură și se strîng;se strîng fără știrea mea, ca să mă batjocorească,și mă sfîșie neîncetat.
16 Scrîșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.
17 Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei?Scapă-mi sufletul din cursele lor,scapă-mi viața din ghiarele acestor pui de lei!
18 Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
19 Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași,nici să nu-și facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!