7 Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă,pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața;
8 să-i ajungă prăpădul pe neașteptate,să fie prinși în lațul, pe care l-au întins,să cadă în el și să piară!
9 Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:se va veseli de mîntuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice:„Doamne, cine poate, ca Tine,să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jăfuiește?“
11 Niște martori mincinoși se ridică,și mă întreabă de ceeace nu știu.
12 Îmi întorc rău pentru bine:mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Și eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,și mă rugam cu capul plecat la sîn.