6 Da, omul umblă ca o umbră,se frămîntă degeaba,strînge la comori, și nu știe cine le va lua.
7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?În Tine îmi este nădejdea
8 Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!Nu mă face de ocara celui nebun!
9 Stau mut, nu deschid gura,căci Tu lucrezi.
10 Abate-Ți loviturile dela mine!Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
11 Tu pedepsești pe om, și-l lovești pentru fărădelegea lui:îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump.Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,și pleacă-Ți urechea la strigătele mele!Nu tăcea în fața lacrămilor mele!Căci sînt un străin înaintea Ta,un pribeag, ca toți părinții mei.