4 Mi-aduc aminte, și-mi vărs tot focul inimii în mine,cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulțime,și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțămireale unei mulțimi în sărbătoare.
5 Pentruce te mîhnești, suflete, și gemi înlăuntrul meu?Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăș Îl voi lăuda;El este mîntuirea mea și Dumnezeul meu.
6 Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule;de aceea la Tine mă gîndesc, din țara Iordanului,din Hermon, și din muntele Mițear.
7 Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;toate talazurile și valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,iar noaptea, cîntam laudele Lui,și înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele.
9 De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: „Pentruce mă uiți?Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmașului?“
10 Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmașii mei, și-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?“