4 Căci iată că împărații se adunaseră:doar au trecut împreună,
5 au privit-o, au înlemnit,s’au temut, și au luat-o la fugă.
6 I-a apucat un tremur acolo,ca durerea unei femei la facere.
7 Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vîntul de răsărit,care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
8 Întocmai cum auzisem spunîndu-se, așa am văzutîn cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. – (Oprire)
9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim,în mijlocul Templului Tău!
10 Ca și Numele Tău, Dumnezeule, și lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului;dreapta Ta este plină de îndurare.