14 Noi, cari trăiam împreună într’o plăcută prietenie,și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei,și să se pogoare de vii în locuința morților!Căci răutatea este în locuința lor, în inima lor.
16 Dar eu strig către Dumnezeu,și Domnul mă va scăpa.
17 Seara, dimineața, și la amiază, oftez și gem,și El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sînt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi, și-i va smeri,El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire)Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare,și nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei,și își calcă legămîntul.