3 din pricina zarvei vrăjmașuluiși din pricina apăsării celui rău.Căci ei aruncă nenorocirea peste mine,și mă urmăresc cu mînie.
4 Îmi tremură inima în mine,și mă cuprinde spaima morții,
5 mă apucă frica și groaza,și mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,aș sbura, și aș găsi undeva odihnă!“
7 Da, aș fugi departe de tot,și m’aș duce să locuiesc în pustie. – (Oprire)
8 Aș fugi în grabă la un adăpostde vîntul acesta năpraznic și de furtuna aceasta.
9 Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,căci în cetate văd silă și certuri;