7 Da, din gura lor țîșnește răul,pe buzele lor sînt săbii;căci zic: „Cine aude?“
8 Dar Tu, Doamne, rîzi de ei,Tu Îți bați joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,căci Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte,Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorința față de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, și doboară-i,Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuiește la fiecare vorbă, care le iese de pe buze:să se prindă în însăș mîndria lor,căci nu spun decît blesteme și minciuni:
13 Nimicește-i, în mînia Ta, prăpădește-i, ca să nu mai fie!Fă-i să știe că împărățește Dumnezeu peste Iacov,pînă la marginile pămîntului. – (Oprire)