2 Mă afund în noroi, și nu mă pot ținea;am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine.
3 Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul,mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulți decît perii capului meu;ce puternici sînt ceice vor să mă peardă,ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași;trebuie să dau înapoi ce n’am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea,și greșelile mele nu-Ți sînt ascunse.
6 Să nu rămînă de rușine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor!Să nu roșească de rușine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara,și îmi acopere fața rușinea.
8 Am ajuns un străin pentru frații mei,și un necunoscut pentru fiii mamei mele.