20 Ocara îmi rupe inima, și sînt bolnav;aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;aștept mîngîietori, și nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mîncare,și, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22 Să li se prefacă masa într’o cursă,și liniștea într’un laț!
23 Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă,și clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ți mînia peste ei,și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămînă locuința,și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,povestesc suferințele celor răniți de Tine.