2 Totuș, era să mi se îndoaie piciorul,și erau să-mi alunece pașii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți,cînd vedeam fericirea celor răi.
4 Într’adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte,și trupul le este încărcat de grăsime.
5 N’au parte de suferințele omenești,și nu sînt loviți ca ceilalți oameni.
6 Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime,și au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus,