5 N’au parte de suferințele omenești,și nu sînt loviți ca ceilalți oameni.
6 Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime,și au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus,
9 își înalță gura pînă la ceruri,și limba le cutreieră pămîntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei,înghite apă din plin,
11 și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu,și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“