1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locașurile Tale,Doamne al oștirilor!
2 Sufletul meu suspină și tînjește de dor după curțile Domnului,inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Pînă și pasărea își găsește o casă acolo,și rîndunica un cuib unde își pune puii …Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor,Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4 Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta!Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)
5 Ferice de ceice-și pun tăria în Tine,în a căror inimă locuiește încrederea.
6 Cînd străbat aceștia Valea Plîngerii, o prefac într’un loc plin de izvoare,și ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.