35 Am jurat odată pe sfințenia Mea:să mint Eu oare lui David?
36 Sămînța lui va dăinui în veci;scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dăinui pe vecie,și ca martorul credincios din cer. – (Oprire)
38 Și totuș, Tu l-ai îndepărtat,și Te-ai mîniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău;i-ai doborît și i-ai pîngărit cununa.
40 I-ai prăbușit toate zidurile,și i-ai dărîmat toate cetățuile.
41 Toți trecătorii îl jăfuiesc,și a ajuns de batjocura vecinilor lui.