1 De ce stai departe, Doamne , și Te ascunzi în vreme de necaz?
2 Cel rău îl urmărește cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
3 Căci cel rău se laudă cu dorințele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.
4 În aroganța lui, cel rău gândește tot timpul: Dumnezeu nu pedepsește! Nu este Dumnezeu!“.
5 Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecățile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“
7 Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și amenințări; sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; își urmărește victimele.
9 Pândește din cotlon ca leul din desiș, pândește să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman și să-l atragă în lațul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui.
11 El își zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Și-a ascuns fața, ca să nu mai vadă!“
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepsești!“?
14 Tu însă vezi necazul și mâhnirea; te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Îți este încredințat cel fără ajutor; Tu ești ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci brațul celui rău și al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16 Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din țara Lui!
17 Tu, Doamne, asculți dorința celor sărmani; Tu le întărești inima, plecându-Ți urechea la cererea lor,
18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit, pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.