1 De ce se întărâtă neamurile și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2 Regii pământului iau poziție și conducătorii se strâng laolaltă împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor și să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde; Stăpânul își bate joc de ei.
5 Apoi le vorbește în mânia Lui și-i îngrozește în furia Lui, zicând:
6 „Totuși Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul Meu peste Sion, muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului : El Mi-a zis: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi și-Ți voi da neamurile drept moștenire și marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtați-vă cu înțelepciune! Judecători ai pământului, luați învățătură!
11 Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă tremurând!
12 Dați sărutare Fiului, ca nu cumva să se mânie și să pieriți pe cale, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți cei ce-și găsesc refugiul în El!