1 Oare într-adevăr rostiți voi ceea ce este drept, conducătorilor? Oare cu nepărtinire judecați voi, fii ai oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă puneți la cale nelegiuiri, iar cu mâinile împărțiți violența în țară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece, cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naștere.
4 Veninul lor este ca veninul șarpelui, ca al cobrei surde care și-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor, oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Doamne , scoate colții acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece! Când întind arcul, fie-le săgețile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topește mergând, ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscați, El îl va spulbera pe cel rău!
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat, când își va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranță cel drept este răsplătit! Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“