1 Cât de plăcute sunt Lăcașurile Tale, Doamne al Oștirilor!
2 Sufletul meu tânjește și suspină după curțile Domnului. Inima și trupul meu strigă de bucurie către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar și pasărea își găsește o casă, chiar și rândunica își găsește un cuib pentru ea, un loc unde să-și pună puii, un loc la altarele Tale, Doamne al Oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei Te laudă mereu! Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine și a căror inimă se îndreaptă spre înălțimile Sionului.
6 Când străbat aceștia valea Plângerii, ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri.
7 Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne , Dumnezeul Oștirilor, ascultă-mi rugăciunea! Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule al lui Iacov! Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule! Privește cu bunăvoință la fața unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curțile Tale, decât o mie în altă parte. Mai bine stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare și scut; El dă îndurare și slavă. Nu lipsește de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oștirilor, ferice de omul care-și pune încrederea în Tine!