1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generații la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munții, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea, din veșnicie până în vecie, Tu ești Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în țărână, spunându-le: „Întoarceți-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopții.
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineața.
6 Deși răsare dimineața, ea trece iute, așa încât seara este veștejită și se usucă.
7 Suntem mistuiți de mânia Ta și îngroziți de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noștri se sfârșesc repede, ca un geamăt.
10 Deși anii noștri ajung la șaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulți dintre ei sunt numai necaz și trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaște însă tăria mâniei Tale și teama pe care o insuflă furia Ta?
12 Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi? Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineața satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie și ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveselește-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit și pentru tot atâția ani câți am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta și maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoința Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statornicește pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statornicește lucrarea mâinilor noastre!