1 Răfuiește-te, Doamne , cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Înarmează-Te cu scut și cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuți!
3 Dezvelește-Ți sulița și lancea pentru prigonitorii mei!Grăiește sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“
4 Să fie rușinați și umiliți cei ce caută să-mi ia viața; să dea înapoi, să fie făcuți de rușine cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt și să-i izgonească îngerul Domnului!
6 Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laț, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neașteptate și să fie prinși în lațul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul , mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi ființă va exclama: „ Doamne , cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
11 Niște martori dezlănțuiți se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12 Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine și îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-și bocește mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură și se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâșiindu-mă fără încetare.
16 Ca niște bufoni batjocoritoriscrâșnesc din dinți împotriva mea!
17 Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18 Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21 Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noștri și-au văzut dorința împlinită!“
22 Doamne , Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!
23 Ridică-Te, trezește-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu și Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne , Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine!
25 Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghițit!“
26 Să fie făcuți de rușine și de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de veselie și să se bucure cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care dorește pacea robului Său!“
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta și lauda Ta toată ziua!