1 Binecuvântat să fie Domnul , Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă și degetele pentru război,
2 Binefăcătorul meu, Fortăreața mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!
3 Doamne , ce este omul, ca să-Ți pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândești la el?
4 Omul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne , apleacă-Ți cerurile și coboară; atinge munții, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul și împrăștie-i pe dușmanii mei ; aruncă săgețile Tale și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâna din înălțime! Scapă-mă și izbăvește-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbește nimicuriși a căror dreaptă este înșelătoare!
9 Dumnezeule, Îți voi cânta un cântec nou, Îți voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ție, Care le dai regilor biruința, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăvește-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbește nimicuri și a căror dreaptă este înșelătoare!
12 Atunci fiii noștri, în tinerețea lor, vor fi ca niște plante bine crescute, fetele noastre sunt ca niște stâlpi sculptați care susțin un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele și cirezile noastre ni se vor înmulți cu miile și cu zecile de mii pe pășunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de țipăt pe ulițele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!