1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“
2 Am rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a fost răscolită.
3 Îmi ardea inima în piept și un foc îmi mistuia șoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4 „ Doamne , descoperă-mi sfârșitul! Care este măsura zilelor mele? Fă-mă să știu cât sunt de trecător.
5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare. “ Sela
6 Într-adevăr, omul călătorește ca umbra; el se agită degeaba, adunând comori pe care nu știe cine le va moșteni.
7 Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine!
8 Izbăvește-mă de toate nelegiuirile mele, nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9 Stau totuși mut și nu-mi deschid gura, pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ți lovitura de la mine, căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare și îi prăpădești ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, omul este doar o suflare! Sela
12 Doamne , ascultă-mi rugăciunea și ia aminte la strigătul meu de ajutor! Nu rămâne surd la plânsetul meu, căci, față de Tine, sunt doar un pribeag, un peregrin ca toți strămoșii mei!
13 Abate-Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!