1 Poporul meu, ascultă învățătura mea! Deschideți-vă urechile la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura cu pilde, voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
3 lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învățat, pe care ni le-au povestit strămoșii noștri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noștri, ci vom spune generației următoare isprăvile demne de laudă ale Domnului , puterea și minunile Lui pe care le-a săvârșit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov, a pus o Lege în Israel și a poruncit strămoșilor noștri să-și învețe fiii din ea,
6 pentru ca generația următoare, fiii care se vor naște, să o cunoască, și ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
7 să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să-I împlinească poruncile;
8 să nu fie ca strămoșii lor, o generație neascultătoare și răzvrătită, o generație care nu și-a pregătit inima și al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul, au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele și minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoșilor lor în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13 A despărțit marea și i-a trecut prin ea, punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua, și toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie, ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente și să curgă apa râuri-râuri.
17 Dar ei și-au înmulțit păcatele față de El, răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca din care a țâșnit apa și s-au revărsat ueduri, însă va putea El oare să ne dea și pâine, va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.S-a aprins un foc împotriva lui Iacov și a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu și pentru că nu și-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuși El a dat porunci norilor de sus și a deschis porțile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare și le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toții pâinea celor puterniciși le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multăși cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, împrejurul locuințelor lor.
29 Au mâncat și s-au îmbuibat, căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-și astâmpere pofta, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a și izbucnit împotriva lor, omorând pe cei mai viguroși dintre ei și doborând pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască și, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deșertăciune și anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau, se întorceau și-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înșelau cu gurile lor și cu limba lor Îl mințeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui și nu se încredeau în legământul Lui.
38 Totuși El a fost milos; le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit. De multe ori Și-a retras mânia și nu Și-a aprins întreaga Lui furie.
39 Și-a adus aminte că sunt doar carne, doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deșert și L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou și L-au ispitit pe Dumnezeu, îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu și-au amintit de mâna Lui – de ziua când i-a izbăvit de dușman,
43 când Și-a înfăptuit semnele în Egipt și minunile Sale în regiunea Țoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge și apa din pâraie cu neputință de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muște care i-a mâncat și broaște care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii și munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină și sicomorii cu lapoviță;
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei și cirezile pradă fulgerului;
49 cum Și-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă, furia, indignarea și necazul, îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Și-a dat frâu liber mâniei, fără să le scape sufletul de la moarte, dându-le viața pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului, pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Și-a condus poporul ca pe o turmă, i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă, în timp ce pe dușmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul țării Lui sfinte, la muntele pe care l-a câștigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri, cum le-a dat teritoriul în moștenire și a pus semințiile lui Israel să le locuiască corturile.
56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt și s-au răzvrătit împotriva Lui; nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat și au fost necredincioși asemenea părinților lor; s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălțimile lor, prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără și l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Și-a părăsit Locuința din Șilo, Cortul în care locuia printre oameni.
61 Și-a lăsat tăria în captivitate și slava – în mâna dușmanului.
62 Și-a dat poporul pradă sabiei; Și-a dezlănțuit mânia asupra moștenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiți de foc, iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate.
64 Preoții Lui au căzut răpuși de sabie, iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise, ca viteazul înveselit de vin.
66 Și-a înlăturat dușmanii; i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuși El a lepădat cortul lui Iosif și nu a ales seminția lui Efraim.
68 A ales însă seminția lui Iuda și muntele Sion, pe care-l iubește.
69 Și-a zidit Sfântul Lăcaș precum înălțimile și precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui, l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor ca să păstorească pe poporul Său, Iacov, și pe Israel, moștenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăție de inimă și i-a condus cu mâini pricepute.