1 Glasul meu s-a înălțat către Dumnezeu; am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân. Noaptea îmi țineam întinsă mâna în rugăciune, iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu și am oftat, am cugetat și duhul mi-a căzut în leșin. Sela
4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei, chiar dacă am fost atât de răvășit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară, de anii de demult;
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și-a retras El oare mila?“ Sela
10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat.“
11 Dar îmi voi aminti lucrările Domnului ; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12 Voi cugeta la toate faptele Tale, mă voi gândi la minunile Tale.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?
14 Tu ești Dumnezeul înfăptuitor de minuni! Tu Ți-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu brațul Tău Ți-ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Sela
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au învolburat, iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa, tunetul a bubuit în cer, iar săgețile Tale s-au împrăștiat în toate părțile.
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul s-a clătinat și s-a zguduit.
19 Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
20 Ți-ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și a lui Aaron.