1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2 Au dat leșurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului și carnea credincioșilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului și nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de batjocura vecinilor noștri, de râsul și de ocara celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Revarsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au mâncat pe Iacov și i-au nimicit locuința.
8 Nu-Ți aminti de păcatele noastre dintâi! Grăbește-Te să ne ieși înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociți.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne și fă ispășire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!
10 De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria brațului Tău, scapă-i pe cei condamnați la moarte!
12 Vecinilor noștri răsplătește-le înșeptit batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!
13 Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda mereu, vom vesti laudele Tale din generație în generație!