1 Doamne , Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte strig după ajutor înaintea Ta.
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ți urechea la cererea mea!
3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi-a ajuns în pragul Locuinței Morților.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta.
6 M-ai așezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Ți-ai așezat mânia peste mine; m -ai copleșit cu toate valurile Tale. Sela
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!
9 Mi s-au încețoșat ochii din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne , în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare sufletele morților se scoală ca să Te laude? Sela
11 Oare în mormânt se povestește despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii despre credincioșia Ta?
12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric și dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?
13 Eu însă, Doamne , Ție Îți cer ajutorul și încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.
14 Doamne , de ce mi-ai lepădat sufletul și Ți-ai ascuns fața de mine?
15 Încă din tinerețe am fost necăjit și aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale și am fost deznădăjduit.
16 Mânia Ta a trecut peste mine; înfricoșările Tale m-au sleit.
17 Toată ziua mă împresoară ca niște ape, mă înfășoară deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.#+ 88:18 Sau: mei; / doar întunericul mi-a mai rămas; sau: nu mai cunosc decât întunericul.