9 Mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne , tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație.
13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să te înduri de el. I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionuluiși le este milă de țărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului și toți regii pământului – de slava Lui,