12 cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El știe din ce suntem făcuți; Își amintește că suntem țărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba. Înflorește ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este și nu i se mai cunoaște locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veșnicie în veșnicie pentru cei ce se tem de El, iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui și pentru cei ce își amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.