3 și pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îți faci car, și umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îți faci îngeri și din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseși cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți,
7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseși pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.